Coadă de Leu – Învățături evreiești

Un comentariu al rabinului Iehuda Arie Leib Alter, cunoscut si sub numele de “Sfat Emet” (1847–1905), la pericopa Toldot

„Este scris: “Și toate fântânile [pe care le săpaseră slujitorii tatălui său în zilele tatălui său, Avraam], filistenii le-au astupat... Și Isaac a săpat din nou fântânile cu apă [care fuseseră săpate în zilele tatălui său…]”
Geneza, 26:15, 18

Dascălul si bunicul meu, rabinul Ițhac Meir Rotenberg Alter, fie-i amintirea binecuvântată, a spus cu privire la fântânile pe care le-au săpat strămoșii, că în fiecare loc există un punct ascuns de la Cel Binecuvântat. Doar că trebuie să îndepărtăm învelișul exterior pentru a descoperi punctul lăuntric, care se numește „fântână de apă vie.”  În zilele de lucru aceasta se numește „esek” („ceartă”) și „sitna” („sfadă”), iar de Șabat se numește „rechovot” [„lărgire”, „întindere”, dar și „străzi”]. Plăcute si tainice sunt cuvintele înțelepților!

Dar in Scripturi, in cartea Pildelor scrie: «Înțelepciunea strigă pe-afară, Pe străzi (rechovot) își înalță glasul» — căci glasul Torei trezește întotdeauna inimile copiilor lui Israel; omul trebuie doar să-și plece urechea, așa cum este scris în Zoharul cel sfânt: «nu este nimeni care să-și plece urechea»; și este scris de asemenea: «De veți asculta cu adevărat glasul Meu» [inițialele cuvintelor ebraice ale acestui verset formează cuvântul „ȘaBaT”]. Și mai scrie: «Pentru că Avraam a ascultat glasul Meu» — de unde reiese că glasul Celui Binecuvântat răsună neîncetat, izvorând din cele Zece Rostiri prin care a fost creată lumea și din cele Zece Porunci prin care Dumnezeu a înzestrat întreaga creație cu  puterea cuvintelor Sale.

Când de Șabat copiii lui Israel mărturisesc că al Celui Binecuvântat este pământul și tot ce îl umple, se deșteaptă glasul Domnului, și în sfințenia zilei de Șabat ne este ușor sa-l auzim. Acesta e înțelesul lui: «Pe întinderi (rechovot) își înalță glasul».”

Și astfel, când Moise s-a abătut din drum, tufișul care nu se mistuia l-a dus cu gândul la Egipteni, și s-a întrebat supărat: “De ce oare Sfântul, Binecuvântat Fie El, nu-i nimicește imediat?” Atunci Dumnezeu i-a spus: „Dă-ți jos încălțările din picioare pentru că locul în care stai este pământ sfânt.” (Exodul 3:5). Cu alte cuvinte: „Ți-am apărut în tufiș pentru a-ți arăta că nu există loc lipsit de Șhina, Prezența Mea – și chiar și petecul ăsta de pământ pe care stai, pământ sfânt este, însuflețit de Șhina, Prezența Mea care își are sălașul jos pe pământ. Asta ca să înțelegi de ce îmi este greu să-i fac pe Egipteni să piară, pentru că și ei sunt lucrarea mâinilor mele, căci “nu există loc din care El să lipsească ”. Astfel, nici o nație nu poate pieri așa, în grabă, cât timp ființarea ei depinde de scânteia Prezenței mele care sălășuiește în ea”.
Și slava lui Dumnezeu stă în ascunsul lucrurilor.